INSEMINAREA ARTIFICIALĂ CU DONATOR

/INSEMINAREA ARTIFICIALĂ CU DONATOR
INSEMINAREA ARTIFICIALĂ CU DONATOR 2017-07-07T13:00:00+00:00

INSEMINAREA ARTIFICIALĂ CU DONATOR

Inseminarea artificială cu donator este un mod simplu de întâmpinare a imposibilităţii de a aduce pe lume un copil atunci când sperma bărbatului ce doreşte să devină tată nu are deloc spermatozoizi sau când acesta din urmă este purtătorul unei boli genetice ereditare care se transmite descendenţilor cu rezultatul ca ei să sufere de această boală.

Inseminarea artificială cu donator este aplicată de asemenea femeilor care nu au partener însă doresc să aibă un copil. Procedura este legală conform legislaţiei elene.

Modul de efectuare

Donatorul este un bărbat care îşi dă sperma şi anume produsul unei ejaculări, cu scopul de a ajuta o femeie sau un cuplu să aducă pe lume copilul dorit. Sperma este congelată timp de cel puţin şase luni. Donatorul va fi reexaminat după şase luni de la congelare şi dacă va fi găsit din nou sănătos, sperma va putea fi utilizată. Sperma poate fi injectată în cavitatea intrauterină a femeii prin metoda inseminării (IUI) sau poate fie utilizată pentru fertilizarea ovocitelor în laborator, în cadrul fertilizării in vitro (FIV).

Conform legislaţiei în vigoare, identitatea donatorul nu este cunoscută primitorului iar înainte de donare acesta va trebui să fie examinat preventiv pentru diverse maladii şi factori de risc, precum şi în privinţa chestiunilor de ordin afectiv şi psihologic ce ar putea interveni.

Donatorul trebuie să fie stimulat în primul rând de motive altruiste şi anume de dorinţa de a ajuta o femeie fără partener sau un cuplu ce se confruntă cu probleme de fertilitate şi nu poate aduce pe lume copilul mult dorit.

Conform legii în vigoare, banca de spermă poate recompensa donatorul cu o sumă de bani (stabilită prin lege), pentru eventualul prejudiciu financiar suferit datorită timpului dispus pentru donarea spermei, precum şi pentru cheltuielile corespunzătoare intervenite. În nici un caz însă suma de bani pe care o primeşte donatorul nu poate să constituie stimulentul de bază al donării.

Luând hotărârea de a deveni donator, bărbatul ce urmează să-şi doneze sperma va trebui să fie supus mai întâi unei serii de analize în urma cărora să se constate dacă poate avea sau nu calitatea de donator. Se recomandă ca donatorii să fie examinaţi în ceea ce priveşte:

  • Vârsta

Cele mai multe bănci de spermă au stabilit ca limită de vârstă intervalul între 18 şi 39 de ani iar unele dintre acestea vârsta de 34 de ani.

  • Profilul psihologic

Este obligatorie examinarea donatorului de către un specialist psiholog aşa încât să fie excluse persoanele care suferă de maladii psihice.

  • Analiza spermei

Sperma este analizată înainte de a se efectua donarea. Pentru colectarea spermei este necesară o abstinenţă sexuală precedentă de la 2 până la 5 zile, apoi proba va fi analizată în laborator din punct de vedere al cantităţii, numărului şi motilităţii spermatozoizilor. În fiecare probă trebuie să existe mai mult de 15 milioane de spermatozoizi pe milimetru, cu morfologie fiziologică, cu o motilitate de 40%, pentru a sporirea probabilităţilor ca donatorul să fie fertil.

  • Antecedentele

Antecedentele personale al donatorului sunt deosebit de importante pentru constatarea existenţei unor maladii transmisibile pe cale genetică, fapt ce interzice continuarea procedurii. În orice caz antecedentele personale trebuie să ofere informaţii suplimentare asupra antecedentelor familiale cu două generaţii în urmă

  • Analize

Efectuarea unor analize speciale care vor confirma starea bună de sănătate a donatorului completează procedura de investigare şi excludere a următoarelor boli transmisibile:

  1. Hepatita B (HBsAg)
  2. Hepatita C (HCV)
  3. HIV I-II (SIDA)
  4. Sifilis (RPR)

Persoana care doreşte să doneze la intervale regulate de timp, va trebui să repete aceste analize la fiecare 6 luni şi să relateze dacă a observat vreo schimbare a stării sale de sănătate.

  • Testarea genetică

Va fi analizată o probă de sânge pentru a se investiga dacă donatorul este purtătorul unei boli genetice cum sunt fibroza chistică şi talasemia. Analize suplimentare pot fi efectuate în funcţie de antecedentele familiale, rasă sau naţionalitate. Afroamericanii de exemplu este foarte posibil să fie testaţi pentru anemia falciformă. Cele mai multe bănci de spermă exclud donatorii care pot prezenta un risc sporit de transmitere a unei boli genetice. De asemenea, donatorii sunt supuşi analizei cromozomiale în sânge (cariotip) pentru a se constata că nu prezintă boli cromozomiale.

  • Antecedente personale şi sexuale

Donatorul va trebui de asemenea să ofere un istoric amănunţit al activităţii sale sexuale precum şi informaţii ce pot avea legătură cu anumite obiceiuri, educaţia şi preocupările sale.

Dacă la testare în urma analizei este indicată prezenţa anumitei boli, donatorul este exclus din procedura donării (adică nu poate deveni donator de spermă) şi este informat pentru a urma tratamentul adecvat. De asemenea donatorul semnează un formular cu care acceptă ca donaţia să fie anonimă.

Procedura recoltării

Recoltarea spermei se efectuează în banca de spermă într-o încăpere special amenajată şi izolată, unde sperma este colectată de la donator într-un recipient steril. În continuare este congelată şi depozitată fără să fie utilizată pentru o perioadă de 6 luni, până când donatorul va fi din nou examinat pentru boli infecţioase şi se va confirma că nu există posibilitatea de transmitere a unei asemenea boli.Apoi, atunci când este necesar, sperma poate să fie dezgheţată şi utilizată. Legea stabileşte şi numărul maxim de copii ce se pot naşte cu sperma aceluiaşi donator, care este de zece copii pe teritoriul elen.